Biban record pe final de partida
Bullets Purple Bullets Green 14 iul 2015
  • Postat de: Vlad Dumitrescu

  • Publicat in: Blog Pescuit

Biban record pe final de partida

Expertii spun ca cea mai buna perioada, cu sansele cele mai mari pentru a prinde pesti rapitori mari, este intre ianuarie si martie. Prin urmare, m-am conformat si am organizat o partida de pescuit la spinning cu bunii mei prieteni Stefan si Bogdan pe batrana Tamisa in prima parte a zilei, urmand ca apoi sa ne mutam pentru un pasaj de seara pe unul dintre lacurile adiacente. Temperatura era cat se poate de neprietenoasa, usor peste 0 grade Celsius, iar vantul destul de aprig facand sa se resimta si mai rece la nivelul pielii. Oricum, un aspect putin important cand pasiunea arde in sufletul pescarului. Inca de pe drumul spre rau am stabilit ca tinta bibanii mari, ca mai apoi spre dupa-amiaza sa ne incercam norocul la stiuca, in speranta unor exemplare trofeu. Ne pregatisem nalucile in doua truse separate, cate una dedicata fiecarei specii tinta, continand insa doar naluci si produse cheie din echipamentul necesar. De fiecare data cand iesim la pescuit, in aceasta formatie, stabilim o strategie pentru a putea depista mai rapid locurile ce tin pesti. Partidele de pescuit impreuna cu Stefan si Bogdan sunt practic un power fishing de peste 12 ore. Un stil de pescuit alert, obositor, insa care ne ofera sansa sa acoperim o suprafata mare de apa si, bineinteles, sa capturam -deseori- rapitorii tinta. Ajunsi pe Tamisa, cu lansetele deja pregatite si jigurile legate, ramanem placut surprinsi de culoarea albastra si transparenta a raului, deloc caracteristica acestui rau. De fapt, eu nu mai vazusem pana atunci Tamisa atat de limpede. Am avut toti o presimtire ca va fi o zi buna si parca deja ne vedeam cu bibanii in brate zambind la aparatul foto.Stiuca Vlad Dumitrescu Am inceput partida folosind un echipament ultra light, cu lanseta de actiune rapida (Fast), putere de aruncare 3-15 gr, iar pe mulineta aveam incarcat fir textil Ultima Braid de 6 lb. Am ales acest fir datorita rezistentei materialului la abraziune si a comportamentului foarte bun pe care il are in drill. Ca lest am utilizat jiguri de 3,5 si 5 grame turnate pe carlige Fudo de 1/0, iar ca naluci am mers pe modele care imi castigasera deja increderea in partide pe pescuit anterioare pe Tamisa sau canalele adiacente: shadurile Awaruna de la Pontoon 21, Easy Shinner si Swing Impact de la Keitech si, desigur, magicele Mini Fry si Micro Fry de la Fox Rage. In functie de dimensiunea si nivelul activitatii bibanilor urma sa folosesc unele sau altele. Partida a debutat in zona unei ecluze, Stefan spargand gheata cu un biban micut. Revelatia a venit insa cand in timpul drilului bibanul a fost atacat de o stiuca. Am legat repede un inaintas de fluorocarbon, am montat un Keitech Swing Impact, iar dupa trei lanseuri in zona atacului precedent, primesc si feeback-ul dorit: o stiuca frumoasa de aproape 3 kg, adusa rapid la mal si trecuta cu grija in memoria aparatului foto. Bibanii nu au raspuns bine in zona in care am prins stiuca si am continuat sa pescuim de-a lungul malurilor. Nu dupa mult timp, reusesc sa aduc la mal primul biban serios al zilei ce statea ascuns la intersectia dintre un copac cazut in apa si a unui prag de beton bine pronuntat. O zona ideala pentru ambuscada obletilor si a rosioarele si pe care un rapitor oportunist nu putea sa o lase neocupata. Continuand pescuitul pe mal ajungem intr-o zona de cotitura a raului unde curentul era mai slab. Incerc cateva lanseuri paralele cu malul, recuperand jigul din curentul principal in pietrele de la mal unde apa aproape ca statea pe loc.Vlad Dumitrescu biban-2 Mai era putin pana la ora la care urma sa schimbam locatia si in intervalul de timp ramas am decis sa ne deturnam de la cursul principal pentru canalele pitoresti care serpuiau printre cladirile Londrei. Cativa bibani si vreo trei marlite ne-au bucurat si aici sufletele avide dupa driluri. Era ora 15:00 cand am hotarat sa pornim spre lac in speranta unor stiuci capitale. Am schimbat imediat in masina trusele cu naluci si lansetele cu ceva mai serios, de clasa medium heavy, pentru a nu pierde timpul in cele trei ore ramase de lumina. Cu toate ca stiucile trofeu erau tinta noastra, am decis sa pornesc cu naluci moi nu foarte mari. Mana mi-a cazut in cutia de shaduri pe Pontoon 21 Awaruna de 11,4 cm (4.5 inci). Striatiile vibratile de pe burta, coada supradimensionata si destul de lunga reusesc sa imprime o miscare nalucii foarte greu de ignorat de stiuci. Le-am armat cu jiguri de 5 gr si carlige Fudo de 7/0, 6/0 si 5/0 legate de un fir principal textil PE Team Dragon Ultra 8X Nano, produs de Momoi in Japonia.Stiuca Vlad Dumitrescu-2 Zonele care promiteau erau in special golfurile care permiteau si abordari diferite fata de malurile drepte. Imediat am avut o serie de atacuri, insa apatice. Stiucile erau active, insa nu atacau hotarat, asa cum eram obisnuiti pe acest lac. Fiecare dintre noi a incercat diferite metode de recuperare, crezand ca asa am putea produce atacul violent al stiucilor. Intr-un final, am descoperit ca secretul consta in timpul de plonjare al nalucii: cu cat era mai lung, cu atat era mai probabil ca stiuca sa atace decisiv. Am schimbat pe jiguri cat mai usoare, sub 5 gr, lansand in zone cu apa curata si jucand softbait-ul in dinti de ferastrau. Atacurile veneau in majoritatea lor pe cadere sau la foarte scurt timp dupa ce jigul atingea substratul. Pe fiecare loc nou pe care ne opream, schimbam lestajul cu unul mai mare, pentru a citi fundul apei. Am tras concluzia ca stiucile stateau pozitionate in zone cu apa adanca si in zonele de prag din fata perdelor de stuf. A urmat o repriza superba de stiuca cu peste zece capturi, toate peste 70 cm.  Pescuitul in dinti de ferastrau semana mult cu cel practicat in mod normal la salau, iar asta facea partida si mai distractiva, mai ales ca pe taram britanic salaul este cam greu de gasit.Stiuca Vlad Dumitrescu-3 Finalul partidei a fost unul total neastepat, astfel ca dupa o repriza frumoasa in care am avut cu totii driluri de neuitat cu stiuci mari, un biban de 45 de cm si 5 pounds (aproximativ 2.3kg) avea sa-si faca loc in categoria recorduri personale. Bibanul s-a decis sa atace in momentul in care am ajuns cu naluca de la apa mare pe apa mica, chiar in apropierea unui cordon de vegetatie. Vlad Dumitrescu biban Am fost impresionat sa vad cum acest monstru a reusit sa inghita fara probleme carligul de 6/0 si guma de 11 cm, insa asta arata potentialul piscicol fantastic al apelor din Marea Britanie, unde pestii ajung sa moara de batranete si nu in sacosele pescarilor, asa cum se intampla, din nefericire, in tara noastra.