In asteptarea sezonului la pastrav
Bullets Purple Bullets Green 18 ian 2018

In asteptarea sezonului la pastrav

 

Asteptand cu nerabdare deschiderea sezonului de pescuit odata cu venirea lunii mai am facut o mica recapitulare a fotografiilor din sezonul trecut.

Fotografiile au darul de ne readuce la viata amintirile si, cel putin pentru mine, au fost o buna ocazie de a scrie aceste randuri. As vrea din start sa va spun ca acest text este scris de un pescar obisnuit la spinning din zona de munte a tarii noastre. Sunt convins ca multi dintre cei ce citesc acum sunt familiarizati cu tehnica spinningului la pastrav in ape de munte, dar traiesc totusi cu speranta ca vor lectura cu placere acest articol macar si pentru faptul ca toate partidele de pescuit despre care scriu aici au fost facute pe ape curgatoare salbatice, nepopulate cu pastravi. 

 

 

Echipamentul meu de pescuit pastrav cu naluci este format dintr-o lanseta ultra-light Fox Rage Baby Lure Pro Series de 1.9 m lungime si putere de aruncare 1-6g pe care montez mulineta Shimano Rarenium Ci4 1000. Ca fir principal prefer monofilamentul, mai precis fluorocarbonul, in fata textilului. Pe rauri folosesc diametrul de 0.14mm, iar pe lac cresc usor la 0.16mm.

In privinta lansetei, as vrea sa spun ca Baby Lure nu este chiar o lanseta ultra-rapida (Extra Fast) asa cum o indica producatorul, ci mai degraba rapida. Chiar daca este o lanseta cu care ma inteleg bine, simt ca ma limiteaza in anumite situatii si ar fi loc de mai bine.

 

 

Am incercat lansete cu diferite actiuni si lungimi, echipate cu mulinete diverse. Combo-ul perfect pentru pescuitul pastravului indiferent de situatie, nu l-am gasit. Daca stau sa ma gandesc bine nici nu cred ca exista. Din punctul meu de vedere, echipamentul adecvat locului de pescuit arata cam asa:

 

Pentru paruri mici si repezi: lanseta sub 1.8m, actiune moderat rapida (M-Fast), mulineta cu tambur 1000 sau 2000, greutate cat mai mica, cu un raport de recuperare cat mai mare, fir de 0.12 - 0.14 transparent


Pentru parauri medii si mari cu ape curgatoare fara curent puternic: lanseta de 1.8m pana in 2.10, actiune rapida (Fast), mulineta cu tambur 1000 sau 2000, greutate cat mai mica, cu un raport de recuperare de 5.1:1, fir mono de 0.14 - 0.16


Pentru lacuri montane si de acumulare: lanseta de 1.8 - 1.9m, actiune ultra-rapida (X-Fast), mulineta cu tambur de 2500, greutate cat mai mica, cu raport 5.1:1, fir textil de 0.06 sau 0.08 si inaintas (leader) de flurocarbon de 0.20 de 1.5 m lungime.

 

Experienta mea ca pescar de pastrav este strans legata de zona Vaii Jiului, strabatuta de Jiul de Vest, cel de Est si de afluentii lor. Pentru ca aici locuiesc este normal sa imi petrec cea mai mare parte a pescuitului pe malul acestor ape. 

 

 

Raurile de aici sunt rauri dificile, cu capturi putine si pesti foarte mofturosi, dimensiunea paraurilor fiind mica spre medie. De obicei, pescuiesc cu rotative pe paraurile mai inguste de 3 metri si cu adancime intre 10 si 30 de centimetri. Pot spune ca prima dragoste din categoria rotativelor a fost Mepps, o rotativa perfecta si ieftina, pe care o "personalizam" cu setul de carioci cu vopsea impermeabila pe care le aveam tot timpul la mine. Culorile preferate de pastravi erau argintiu si cupru.

 

 

Inca de acum trei sezoane am inceput sa folosesc rotativele AR-S de la producatorul japonez Smith. Ca sa fac o comparatie, poate usor fortata, as zice ca am trecut de la Dacia la Mercedes. Rotativele Smith AR-S sunt adevarate bijuterii, dar care vin cu pretul lor, dupa mine, destul de piperat pentru pescarul din Romania. Recunosc ca de cand le folosesc, am inceput sa imi dau interesul in a recupera naluca atunci cand o agat. Cu batranele Mepps-uri nici nu ma gandeam la acest lucru! 

Evident, cei care nu ati folosit aceste rotative, va intrebati de sunt atat de laudate. Este adevarat ca si Mepps-urile prind pastravi foarte bine, insa 'diavolul' sta ascuns in detalii. Diferenta este ca atunci cand folosesc rotative Mepps, se intampla sa vad cum pastravii urmaresc rotativa, fara insa sa o atace. Probabil acest lucru se intampla, pentru ca ceva in evolutia nalucii nu convinge. In partea cealalta, a 'copilului minune' AR-S, totul este la superlativ. Paleta rotativei incepe sa se invarta inca de la contactul cu apa, iar pastravii ataca decisiv. Nu stiu sa va explic ce anume face ca aceasta rotativa sa fie prezenta in trusa oricarui pescar de pastrav serios, insa e clar ca cei de la Smith si-au facut lectiile sarguincios cand au proiectat-o.

 

 

Paleta de culori selectata special pentru pescuitul pastravului, lestul excentric si vartejul fixat pe tija principala sunt caracteristicile acestei rotative. Justifica aceste specificatii diferenta mare de pret? Personal, nu cred.

Greutatea mai mare la AR-S face sa coboare mai repede la adancimea de evolutie, vartejul ajuta foarte mult la evitarea rasucirii firului si evolutia rotativei, multe alte aspecte care deja le stim cu totii si au mai fost discutate in diferite articole. Merita aceste avantaje diferenta mare de pret? Personal, nu cred. Acum sa discutam de culori: clasica culoare pentru mine care merge tot timpul este argintiul complet (paleta + corp). O culoare care poate fi folosita toata ziua, o culoare care da rezultate cand razele soarelui se reflecta din rotativa. Urmatoarea culoare clasica pentru dimineata devreme si seara este paleta cupru sau auriu si corpul rosu. Aceste doua culori sunt de baza pentru mine, restul, dupa parerea mea, e pur si simplu moftul pastravilor. In 2015 am prins foarte bine la paleta argintie si corpul alb (in special pe apa un pic tulbure), iar in 2016 am prins foarte bine pe paleta argintie cu corp galben si paleta aurie cu corp verde.

 

 

Referitor la stilul cum le-am pescuit: tot timpul am pescuit din jos in sus, foarte rar cand vizibilitatea in apa imi permitea (apa tulbure) pescuiam de sus in jos. De fiecare data incerc sa gasesc un ritm de recuperare un pic mai mare decat curentul, cat sa activez rotativa, lansarile le fac de obicei de jos in sus si pe diagonala curentului. De fiecare data intr-un ochi de apa incerc sa lansez paralel cu curentul pe drepta si stanga cate o lansare doua, dupa care travesez curentul apei dintr-o parte in alta la un unghi de 45 grade. Nu efectuez mai mult de 5 sau 6 lansari intr-un ochi de apa si ma deplasez mai departe. Daca nu am atac in aceste lansari sansele mele se micesc considerabil. Tot timpul incerc sa stau cat mai jos, sa ma misc lent si cat mai camuflat. Daca vad ca am speriat pastravii din zona respectiva nici macar nu mai incerc, trec mai departe. Lansarile incerc sa le fac cat mai directe, ca sa nu existe perioade moarte intre lasarea si tensionarea firului.

Daca in urma lansarilor observ pastravii urmarind rotativa fara a finaliza atacul, schimb imediat culoarea. De cele mai multe ori mi se transforma urmarirea in atac. Dupa fiecare partida de pescuit elimin un metru din firul de pe mulineta. Verific constant ancorele, deoarece pescuit pe parauri de munte implica contactul cu multe stanci, pietre si crengi ale rotativelor, ancorele se deterioreaza foarte repede. De multe ori diferenta dintre o partida reusita si una ratata o face o ancora cu un varf rupt sau tocit. Problema e ca AR-S-ul are ancora prinsa direct pe corp. Cand schimb ancorele le tai cu clestele si adaug un inel despicat pe care pun ancora. Sincer sa zic eu nu am vazut nici o diferenta inca intre ancora simpla din fabrica si inelul pus de mine si ancora, desi lungimea rotativei la coada creste cu aprox 2 mm. La AR-S urile cu carlig simplu problema dispare, deoarece acesta are inel despicat.

 

 

Si acum cea mai importanta observatie: daca vad urme proaspete de om pe parau nici macar nu ma apuc de pescuit! Incerc sa schimb paraul.
Acum sa trecem si la voblere. In general, folosesc voblerele in ape mai adanci de 20 cm si ochiuri de apa cu o lungime minima de 5 metri. Printre producatorii preferati sunt: Duo International, Smith si Palm's. Ca si marimi pe parau folosesc de la 35mm pana la 50 mm, cea mai uzuala fiind cea de 45mm. In ultimii ani am folosit exclusiv voblere tip sinking sau heavy sinking, mie mi se par perfect adaptate apelor de la noi. Pot explora cu aceste voblere diferite adancimi, si cel mai important din punctul meu de vedere diferite stiluri de recuperare a acestora. Toate voblerele le „joc" din varful lansetei. Nu recuperez niciodata continuu, miscarea voblerului o dau cu miscari din varful lansetei fie pe orizontala, imprimand voblerului o miscare haotica de dreapta stanga, fie pe verticala imprimandu-i miscari de urcare si coborare (dinti de fierastrau), pe coborare ajungand de multe ori chiar pe fundul apei, printre bolovani. Cand pescuiesc cu voblere pe rauri medii si mari pescuiesc de jos in sus cel mai des lansand in amonte catre malul opus pozitiei mele. Mai exact trasez o diagonala in amonte peste curent. Daca marimea raului imi permite nu exclud si pescuitul de sus in jos cu o recuperare mult mai lenta cu miscari mai subtile din varful lansetei.

 

 

Culorile care le folosesc cel mai mult sunt culorile naturale care imita pastravul indigen, boisteanul, cleanul si in unele cazuri, albitura. In sezoanele trecute castigatorul pentru mine a fost Duo Ryuki Yamame Red Belly, care, dupa mine, imita un boistean ce are pe burta in dreptul inotatoarelor pete rosii intense. De exemplu, in sezonul 2016 liderul incontestabil a fost Smith D-Incite-ul 44 culoarea 05, o culoare ce imita bine pastravul. In acest top nu pot sa nu mentionez si Duo Ryuki Natural Yamame, Smith D Compact si D Contact, aceeasi culoare cu incite ul. Folosirea voblerelor sinking si heavy sinking pe un rau de munte unde in proportie de 80% pe fundul apei gasim numai pietre ma face sa verific varful ancorelor/carligelor foarte des. Nu de putine ori chiar am schimbat ancorele in timpul partidei din cauza uzurii varfului intre pietre. Un alt aspect important este abordarea raului. Daca ochiul de apa imi permite, incep abordarea lui de la coada treptat pana la curentul de intrare in ochiul de apa. De multe ori am reusit sa am doua chiar trei capturi cand am inceput de jos in sus intr-un ochi mai mare de apa.

 


Desi multi pescari refuza sa dezvaluie locul unde pescuiesc eu am sa fac cateva recomandari: Raul Mare - de sub barajul Gura Apelor, pescuiti in aval, raurile care se varsa in barajul Gura Apelor - Lapusnic si Raul Ses, Lotru - de la Obarsia Lotrului in sus. Jiul de Vest cu afluentii lui, Raul Cerna - de la Cerna Sat pana la baraj, un rau deosebit, Raul Barbat - comuna Pui, Raul Gilord judetul Gorj si multe altele.

Am ajuns si la pescuitul pe lac, un pescuit foarte dificil din punctul meu de vedere deoarece in ecuatie intra foarte multe variabile, variabile care de cele mai multe ori sunt variabile locale. Orele la care mananca, anotimpul cand mananca mai bine, adancimea la care ii gasim si la care se hranesc, locurile unde se hranesc, hrana cu care se hranesc si multe altele ma fac sa nu pot generaliza lacurile. Fiecare lac e diferit si trebuie studiat si invatat pentru a avea rezultate. Ceea ce pot sa spun e ca in ultimele doua sezoane pe lac am fost surprins cat de bine a mers cu Duo Ryuki Natural Yamame si Red Belly, Smith D-Incite 44 culoarea 05, Smith C-Contact si linguritele Smith Pure.

To be continued.... sa vedem cand!!!