Pescuit la spinning de finete pe ape reci
Bullets Purple Bullets Green 27 apr 2016

Pescuit la spinning de finete pe ape reci

Am invatat cu ceva timp in urma ca pestii mari se prind cand apa se raceste. Sau, si mai bine, cand este deja atat de rece, incat nu mai au practic nicio concurenta pentru hrana din partea fratilor de specie, insa de dimensiuni reduse. Cleni ca palma, bibanei de acvariu sau marlite bune doar de facut spectacol nu mai intra in categoria capturilor de toamna-iarna. Cum in arealul nostru geografic, din octombrie pana in martie temperatura apei se mentine la valori mici, perioada in care iesirile la pescuit sunt incununate de mai multa "calitate" si mai putina "cantitate" este extrem de semnificativa.

Ceea ce pare insa o coincidenta, are in realitate o explicatie foarte simpla: gradul de activitate al pestilor este direct proportional cu gradul de activitate al metabolismului lor. Un peste mare, cu mai mult sange in "instalatie", va fi intotdeauna mai greu de inactivat de scaderea temperaturii apei, decat unul mic, care la primul ger a intrat in modul "stand-by". Pe de alta parte insa, faptul ca urmarim capturi impresionante nu trebuie sa ne ia mintile si sa credem ca avem in fata niste pesti imbecili, care alearga dupa voblere si linguri, fie vara, fie iarna, cu sprinturi de atleti profesionisti. Or fi ei activi, dar nici chiar asa. "Finetea" este cuvantul de ordine in acest caz.  La finalul lui 2015 si inceputul anului 2016 am avut parte de o serie de partide de pescuit in care doar jumatate  au furnizat rezultatele asteptate. Nu este un lucru descurajator, ci o serie de evenimente care mi-au permis sa trag anumite concluzii.Echipament Razvan Vintilescu O partida de pescuit la spinning de finete incepe cu alegerea nalucilor potrivite. Folosesc de obicei naluci suple care au o evolutie cat mai naturala, asemanatoare vietatilor amortite de cele 3-4 grade Celsius. Personal, ma incred in nalucile care se onduiesc ca dansatorii de tango prin adancimile incremenite, unde orice semn de viata echivaleaza cu o chemare la masa.  Descoperisem inca din 2014 o gama noua de naluci, de la un producator ucrainean: Crazy Fish. La inceput mi s-au parut ca imita modelul de nimfe din silicon de la Berkley, dar dupa primele teste am realizat ca e vorba de o alta naluca. Alt calibru, altfel de dispunere a cozilor si, mai ales, un alt tip de silicon. Mult mai moale, impregnat cu arome de crevete sau caracatita (nu ca ar manca pestii nostri asemenea vietati, dar semnalul chimic transmis in apa e un excelent atractant) si cu o evolutie diferita pe cadere.  Le-am testat ca pe toate nalucile: cand prind cu una cativa pesti, pun si o naluca "clasica", sa vad daca e doar o intamplare, sau chiar e o "goanga" care face diferenta. Dupa cum au realizat si alti pescari deja, nu este vorba de un accident fericit, modelul Allure are succes la salmonide. Apoi, am vazut ca gama de modele cuprindea si niste viermi sau rame, cu o bataie foarte discreta. Secretul lor era ca daca puteai sa calibrezi stilul in care animi naluca respectiva, reuseai sa o scoti in evidenta acolo jos, unde se hranesc pestii iarna. Dupa o documentare prin intermediul filmarilor subacvatice de pe Youtube, am fost convins ca am in fata un rival redutabil al celebrilor producatori de naluci europeni sau americani.

 

Asa se face ca prin luna octombrie, inainte de ultima etapa din Campionatul de Spinning de pe Mal, pe raul Tarnava Mare, in localitatea Zetea, am prins cel mai frumos peste din tot anul 2015. Nu cel mai mare, pentru ca e vorba totusi de un pastrav fantanel, dar cel mai frumos. Am armat un Cruel Leech de 5.5 cm pe un jig de 0.8 grame si l-am lansat in amonte. In pozitia dirijorului, cu bratul ridicat pentru a creste unghiul in care firul intra in apa si a minimaliza influenta curentului  asupra firului, "lipitoarea" ucraineana (dupa mine, seamana mai mult cu o rama decat cu o lipitoare), se oprea din cand in cand pe langa pietrele de pe fund. Scurte smucituri, abia sesizabile pe varful blectorat al lansetei mele imi atrageau atentia ca am trezit interesul cuiva. O succesiune rapida, ca si cum ai inghiti un fir de spaghetti si intep scurt, ferm. Pastravul o ia la vale, unde bolvani impresionanti ii pot oferi scaparea. Cum carligul era debarbetat, fiind o zona de Catch&Release, efortul de a aduce pestele la mal a picat pe bat si mulineta.  Cand a ajuns la sedinta foto de pe mal, prima impresie a fost ca am de-a face cu un somon. Negru pe flancuri, portocaliu pe burta si cu botul deformat, plin probabil de hormonii care-i dicteaza inmultirea speciei, pastravul acesta va ramane mereu printre capturile mele preferate.Pastrav Razvan Vintilescu 2 Ceva mai tarziu, prin decembrie, o partida pe un lac natural, din acelea unde iti trebuie doar permisul ANPA ca sa poti pescui, se anunta a fi o gherla cumplita. Nu gaseam bibanii. Sau nu erau impresionati de gruburi, shaduri si alte inventii. Doar cateva atacuri simbolice, vazute pe fir, dar ramase fara finalizare. Apa foarte rece isi spunea cuvantul. Dupa ce am incercat toate locurile "bune", folosind nalucile cu capital de incredere crescut, mi-am amintit de experienta de la Zetea si am montat un Polaris de 4,5 cm, de la Crazy Fish. Tot un fel de rama, dar altfel segmentata, pentru o bataie mai larga putin si cu o evolutie mai pronuntata pe cadere. Impregnata cu aroma de crevete, de culoare neagra, guma a plonjat direct in pragul langa care pescuiam. Urmarind pe fir eventualele semnale transmise din adancuri, am vazut primul SOS transmis de naluca folosita. Tremura de trei ori, pauza la trei ture, tremura de trei ori.  Intep hotarat si simt greutatea, furia aceea plina de incapatanare a bibanilor cocosati. Cum pescuiam cu un fir monofilament foarte subtire, am lasat frana mulinetei sa isi faca treaba. Dupa vreo doua minute, scot din adancimi un veteran pictat in culori specifice iernii. Urmatorii au venit aproximativ la aceeasi tehnica.  Bataia paletelor de shad-uri sau a cozii de grub, pur si simplu nu le placea. Bibanii erau acasa, dar nu gasisem chemarea perfecta.Biban Razvan Inceputul lui 2016 m-a gasit in fata unei dileme. Toate baltile erau impracticabile din cauza ghetii. Asa ca, intr-o zi de duminica, impreuna cu Viorel Preda am purces spre raurile din jurul Bucurestiului, acolo unde banuiam noi ca nu se formase inca pojghita pe toata suprafata si ca vom gasi ceva pesti iesiti sa se hraneasca. De data aceasta, am mers hotarati sa punem la incercare gumele ucrainiene si pe un rau de campie. A fost o zi in care echipamentul termic a contat cel mai mult. Trante pe malul apei, vant si frig patrunzator. Oricare din acestea ne puteau strica planul, daca nu am fi avut cizme izolante, salopeta si geaca de pescuit, cu buzunare largi pentru cutiile de naluci, sau nelipsitele manusi de la Norfin Preda Viorel clean Dupa ce am momit cu cateva jiguri si silicoane prin agataturile de pe fundul raului, Viorel observa un loc unde apa era mai adanca, langa o bucata de beton uitata de vremurile dezvolatarii socialiste. Crazy Fish Cruel Leech isi face iarasi treaba si scoate un clean de 42 de centimetri. Singura captura a zilei respective. Insa iarna se prind pesti mari. Nu trebuie sa cautati cantitate, pentru ca nu o veti gasi la temperaturi scazute. Mai bine, axati-va pe gume bune si incercati sa va doborati recordurile!