Scotocind prin cotloanele Dunarii
Bullets Purple Bullets Green 25 apr 2014
  • Postat de: Bogdan Curelea

  • Publicat in: Blog Pescuit

  • Galerie foto Bogdan Curelea

Scotocind prin cotloanele Dunarii

foto_01

   Cererea pentru echipament heavy ori extra heavy destinat jiggingului la Dunare in curent puternic si adancimi mari a castigat in ultima vreme teren in conditiile in care, rand pe rand, baltile destinate pescuitului la rapitori s-au degradat simtitor. Cu exceptia incintelor din Delta Dunarii si a altor cateva exemple izolate, ce pot fi numarate pe degetele unei singure maini, peisajul in care se desfasoara pescuitul sportiv din Romania este unul sumbru, lipsit de orice urma de speranta. Concesionarii apelor publice sunt mai nocivi decat poluarea industriala, iar marea majoritate a proprietarilor de balti nu au nici o legatura cu piscicultura si nici nu sunt interesati sa angajeze oameni de specialitate care sa-i consilieze. Tinta lor este doar profitul imediat obtinut prin orice mijloace, indiferent de consecinte. Astfel, sub pretextul protejarii alevinilor speciilor "profitabile economic", provenite din extremul orient, pestii rapitori sunt considerati daunatori "afacerii" si, in cele mai multe cazuri, sunt suprimati. Ofensiva acestor specii venetice, consumatoare de fitoplancton are ca rezultat final eutrofizarea habitatelor acvatice in care sunt introduse in exces, prin distrugerea vegetatiei. Eliminarea vegetatiei dintr-o apa conduce la ruperea lanturilor trofice, fapt ce aduce dupa sine disparitia tuturor speciilor adaptate fostelor ecosisteme (specii de pesti, de nevertebrate, de insecte sunt practic condamnate). Apele nu mai au claritate deoarece plantele au rol major de filtrare, iar aportul de oxigen din acestea scade considerabil. Aspectul, dar mai ales continutul majoritatii baltilor private in ziua de astazi atrag ca un magnet adepti ai pescuitului la “bomba”, cu bratul de lansete, cu sacosa ori cu portbagajul, specie autohtona in continua expansiune.

foto_02-1 foto_02-2

   Dunarea, un ecosistem dechis si nealterat inca, in care pestii patrund spre zona noastra din occident, acolo unde braconajul este doar un cuvant prezent in dictionare,  ofera o alternativa uzitata de un numar din ce in ce mai mai mare de pescari la rapitori. Dificultatea abordarii unei ape de asemenea anvergura, necesitatea inlocuirii echipamentului uzual cu care se pescuieste pe acumularile din jurul Bucurestiului, incepand de la greutatea jigurilor si terminand cu puterea motorului si dimensiunile ambarcatiunii, sunt contrabalansate de sansa capturarii unor exemplare capitale intr-un peisaj de basm. Iarna aceasta, odata cu racirea si stabilizarea intr-o oarecare masura a cotelor apei fluviului, am intreprins o serie de incursiuni in zona Calarasi si Oltenita in cautarea rapitorilor danubieni.

foto_03-1

foto_03-2

   Am pescuit exclusiv din barca, cu naluci soft montate pe jiguri cu greutati cuprinse in mod obisnuit intre 28 si 50 de grame, iar in situatii exceptionale am folosit jiguri de 70-80 grame. In general, dar nu este o regula, in aceasta perioada cand temperatura apei este scazuta rapitorii prefera zonele cu apa mai adanca, unde curentul nu este foarte puternic, in spatele anafoarelor, unde se intoarce apa. La amieze insa, in zilele cu soare, cand temperatura apei din apropierea malurilor sufera mici modificari, pestii-prada pot prefera aceste zone si, cu siguranta vor fi urmati de rapitori. In astfel de situatii am folosit, in masura in care zona o permitea, jiguri mai usoare, de 14-21 grame, suficiente pentru a avea o prezentare perfecta.

foto_04-1

foto_04-2

   La capitolul naluci, am utilizat cu precadere gama de swimbaituri suple Awaruna cu dimensiunea de 10 centimetri, produse de compania japoneza Pontoon 21, naluci cu caracteristici care le confera in apa miscari agresive capabile sa stimuleze instinctul predatorial al salailor. Acestea dadusera randament bun intr-o serie de partide-test facute pe alte locatii in conditii similare de temperatura a apei si nu numai. Pe langa ele, pentru situatiile in care modul de hranire al pestilor era discret, am intrebuintat soft-uri de tip worm dintre care s-a evidentiat Disc Worm - BigBiteBaits, o naluca dedicata pescuitului de finete, ale carei particularitati sunt, dupa cum ii spune si numele, o serie de discuri dispuse transversal pe intreaga lungime a corpului pentru un plus de vibratie.

foto_05-1

foto_05-2

foto_05-3

   Plenitudinea locurilor cu potential (portiuni denivelate cu substrat tare din lut ori piatra, zone cu buturugi mari sau copaci scufundati, epave, ziduri ale unor fortificatii sau alte obstacole submerse), distantele mari dintre acestea, corelate cu o activitate redusa de hranire a rapitorilor pot transforma deseori o zi de pescuit la Dunare intr-una de navigatie recreativa. Pentru a evita pe cat posibil esecurile ar trebui sa tinem seama in primul rand de cote (in cazuri extreme, fluctuatiile nivelului Dunarii pot face ca locuri o data productive sa dispara pur si simplu prin scaderea nivelului apei si, la polul opus, prin cresterea nivelului, locuri cu apa mica pot deveni ascunzatori perfecte pentru rapitori). De cele mai multe ori putem gasi pestii cantonati pe anumite locuri in funtie de cota apei si de debitul de curgere al acesteia (tendinta de crestere ori de scadere). Un alt aspect important este adaptearea culorii nalucilor la claritatea apei, mai ales acum cand aceasta se poate schimba de la o zi la alta. Awaruna - 4 inchi (10.2 centimetri) - Tomato Chartreuse Peper Minnow (401), culoare stridenta ce se recomanda a se folosi pentru apele cu turbiditate sporita, vine sa intareasca aceste pure teorii.

foto_06-1

foto_06-2

   Daca in apele tulburi se cauta culori stridente (fire-tiger, chartreuse, limetreuse, orange), pentru o apa limpede sunt mai potrivite naluci in culori naturale: alb mat, alb perlat, alb cu rosu, nuante de gri cu spate inchis si glitter, avand aspectul cat mai apropiat de cel al pestilor prada (albitura ori guvizi). Cu toate acestea, in pescuit mai mult decat in alte domenii exista principii si nu reguli, circumstante favorabile sau nefavorabile, dar niciodata intamplare. Nu o consider o intamplare capturarea mai multor avati iarna, la temperatura cu mult sub zero grade Celsius, in proximitatea substratului, pe loc clasic pentru salau, utilizand naluci soft dedicate pescuitului la salau. Iarna, odata cu racirea apei, pestii prefera zonele mai adanci, acolo unde transferul termic se face mai greu, temperatura este constanta sau fluctueaza mult mai putin, mentinanadu-se la valori mai ridicate decat la suprafata. Disc Worm - 4 inchi (10.2 centimetri) - White (BigBiteBaits), a fost pe gustul avatilor in una din partidele din aceasta iarna la Dunare.

foto_07-1

foto_07-2

   Dincolo de neajunsurile create de hoardele de braconieri romani si bulgari pastoriti de politiile de frontiera, Dunarea continua sa surprinda, dovedind o capacitate deosebita de regenerare a faunei acvatice, ramanand totodata apa cu cel mai mare potential. In conditiile perfectionarii tehnicilor de pescuit, a evolutiei nalucilor si a presiunii  continue la care sunt supusi (prin alte mijloace decat pescuit sportiv), sacrificarea rapitorilor nu ar face altceva decat sa le limiteze populatia, dezechilibrand un intreg ecosistem. Daca dorim sa avem o populatie numeroasa a acestora, atunci este important sa eliberam capturile.

foto_08 Fir intins !